O serie de lacuri neobişnuite ar putea deţine indiciile unui trecut violent al satelitului Titan

Titan este unul dintre cei mai bine studiaţi sateliţi care s-au format în apropierea planetei Saturn, atrăgând atenţia oamenilor de ştiinţă prin lacurile de metan lichid care s-au format pe suprafaţa acestuia. Un nou studiu a ajuns la concluzia că unele dintre aceste lacuri s-au format ca urmare a exploziei unor depozite de azot aflate în subteranul lunii, notează Science Alert.

Studiul citat ar putea rezolva un mister care a divizat oamenii d eştiinţă şi care a fost pornit de către datele pe care proba Cassini  le-a trimis despre aceste lacuri. Astfel, proba a identificat o serie de stânci înalte de câteva sute de metri în apropierea Polului Nord din apropierea unor lacuri din metan care, conform cercetătorilor nu s-ar fi putut forma în condiţiile eroziuni de pe Titan.

• Oamenii de știință au descoperit, în premieră, o moleculă care absoarbe gazele cu efect de seră
• John Herschel și contribuțiile aduse astronomiei. „Respectul de sine este piatra de temelie a oricărei virtuți”

„Există o explicaţie diferită pentru existenţa acestor pante abrupte din apropierea acestor lacuri”, a declarat Linda Spilker, membră a echipei de cercetători a proiectului Cassini.

Acest nou studiu oferă o serie de dovezi care condus spre concluzia că suprafaţa satelitului Titan era chiar mai rece decât este în prezent, temperaturile împiedicând azotul să existe în stare lichidă. Oamenii de ştiinţă ştiu faptul că clima de pe Titan a evoluat de-a lungul timpului, prezentând perioade de răcire sau încălzire, care au dus la formarea unui circuit al metanului în atmosferă.

În „epocile de gheaţă” ale satelitului, oamenii de ştiinţă au teoretizat că azotul reprezenta o parte importantă a atmosferei, şi cădea sub formă lichidă pe suprafaţa lui Titan. De acolo se strecura prin crusta îngheţată a satelitului, formând o serie de lacuri subterane. În acest nou studiu, cercetătorii au aflat faptul că pe măsură ce concentraţia de metan din atmosferă se mărea, azotul lichid de sub suprafaţă se încălzea. Azotul lichid şi-a mărit volumul până în punctul în care a explodat şi a creat o serie de cratere pe suprafaţa lui Titan.

Folosind datele furnizate de către sonda Cassini din momentul când a trecut pentru ultima data prin proximitatea lui Titan, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că aceste aceste lacuri create de explozia azotului sunt asemănătoare cu cele apărute prin contactul dintre apă şi magmă pe Terra.

Citeşte şi: